Ne-am pornit pe la ora 1 de-acasa si gps-ul spunea ca facem vreo 35 de minute pana in Mississauga la pavilionul romanesc dar pe autostrada era atat de aglomerat de parca tot GTA-ul mergea la festival. Va pun o poza numai sa vedeti cum se circula bara la bara pe ditamai autostrada.
Am inteles ca Romania are pavilion prima data la acest festival al culturilor ceea ce e bine, e foarte bine. Sa aratam si noi cine suntem si ce putem pentru ca noi ne stim bine valoarea dar altii nu prea. Tarisoara asta a noastra frumoasa a avut prea mult timp granitele inchise si nu de putine ori atunci cand am spus ca sunt romanca mi-a fost dat sa aud: Aaaaa, Dracula! Da, Dracula. Ce altceva mai stii despre Romania? Nadia si Ceausescu. Atat! Acu ce sa zic? Cu Nadia ma mandresc si eu si multe fetite din generatia mea s-au visat zburand la paralele datorita ei. Numai eu stiu de cate ori am picat in cap facand podul pana m-am lamurit ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa ii admir pe sportivii nostri urcand pe podium si sa imi inoate ochii in lacrimi de cate ori vad steagul Romaniei urcand sus, sus, cel mai sus.
Auzisem ca este aici, in Toronto, o fetita, o micuta campioana la patinaj artistic dar si o pictorita. Azi am vazut-o la festival. Felicitari, copil frumos! Felicitari si parintilor care stiu sa o indrume! Poate ca o sponsorizare pentru asa mare talent n-ar strica. Ea este Amanda Stan iar ceea ce vedeti pe masa sunt desenele ei.
Am mai vazut o alta fetita extraordinara dar din pacate nu i-am retinut numele. A cantat superb si cu
vocea si la chitara si a dansat in cadrul programului oferit de scoala de dans a dnei Amalia Dina. Atat de multe calitati intr-un singur omulet! Pe mine m-a cucerit!
Uf, iar m-am zapacit si am uitat sa va povestesc de la bun inceput cum am intrat in sala si am fost
intrebati din ce oras suntem si a pus cineva o bulinuta mica pe harta in dreptul Iasului si ni s-a spus confidential ca e cel mai frumos oras al tarii iar noi am fost absolut de acord. No, Clujul, Sibiul, Timisoara, Bucurestiul, Constanta sa nu va suparati pe mine dar mi-am lasat inima acolo, la Iasi desi uneori imi doresc o casa pe malul Marii Negre in care sa imbatranesc zen dupa leganarile valurilor.
Cam asa am fost intampinati:
Pe scena s-au derulat neintrerup formatii de dansuri populare dupa cum se poate vedea pe fundal dar bineinteles ca cei mai dulci au fost copilasii de la scolile romanesti din Toronto si cei ai lui
Rocateach. Niste ghemotoace imbracate in costum popular au dansat si au cantat de-au rupt podelele. Au fost si copiii Emiliei cu teatrul popular, cu papusile de n-a vazut Toronto de cand e el asa ceva!
Am vazut si un fragment de nunta romaneasca si culmea, mirele si mireasa chiar sarbatoreau cativa anisori de la nunta iar costumele erau chiar cele de atunci, costume populare fine, lucrate cu fir
argintiu.
Frumos! Totul a fost minunat!
Da, stiu ca a fost cald, stiu ca se cam scurgeau apele pe noi dar, cum spunea cineva in jurul meu, era asa de la sufletele noastre calde. Cred ca avea dreptate pentru ca pe mine m-a cam pierdut spectacolul de pe scena la un moment dat si nu datorita micilor din farfurie sau colaceilor ca la mama acasa ci datorita oamenilor dragi pe care altfel nu am ocazia sa-i vad. Ne-am intalnit cu George Vasilache, cel pe care il recomand cu caldura pentru atunci cand veti avea nevoie de mortgage. Pe George l-am prins la inghesuiala, l-am tras in poza si l-am amenintat ca-l pun pe Facebook. Acum il pun si pe blog si-i multumesc inca o data pentru tot. Stie el pentru ce.
Ne-am mai vazut si cu Nicoleta Dronca, contabila la care ne facem noi taxele de cand am venit si nu avem decat cuvinte de lauda. Avea Nicole niste chestii noi, interesante. A deschis doua noi afaceri online: una e o platforma prin care caregiverii isi pot gasi de lucru iar alta ceva de inchirieri camere studentilor straini. Sper ca am retinut eu bine dar daca va intereseaza detalii un simplu search pe Google cu numele ei va ofera toate raspunsurile.
Normal ca m-am intalnit si cu prietena mea Livia. No, cu ardeleanca mea preferata ma mai duc si maine o tura sa vedem copiii de la Rainbow Children's Club care vor canta pe la ora 4 dupa amiaza.
Ne vedem maine la pavilionul Romaniei!
Auzisem ca este aici, in Toronto, o fetita, o micuta campioana la patinaj artistic dar si o pictorita. Azi am vazut-o la festival. Felicitari, copil frumos! Felicitari si parintilor care stiu sa o indrume! Poate ca o sponsorizare pentru asa mare talent n-ar strica. Ea este Amanda Stan iar ceea ce vedeti pe masa sunt desenele ei.
Am mai vazut o alta fetita extraordinara dar din pacate nu i-am retinut numele. A cantat superb si cu
vocea si la chitara si a dansat in cadrul programului oferit de scoala de dans a dnei Amalia Dina. Atat de multe calitati intr-un singur omulet! Pe mine m-a cucerit!
Uf, iar m-am zapacit si am uitat sa va povestesc de la bun inceput cum am intrat in sala si am fost
intrebati din ce oras suntem si a pus cineva o bulinuta mica pe harta in dreptul Iasului si ni s-a spus confidential ca e cel mai frumos oras al tarii iar noi am fost absolut de acord. No, Clujul, Sibiul, Timisoara, Bucurestiul, Constanta sa nu va suparati pe mine dar mi-am lasat inima acolo, la Iasi desi uneori imi doresc o casa pe malul Marii Negre in care sa imbatranesc zen dupa leganarile valurilor.
Cam asa am fost intampinati:
Rocateach. Niste ghemotoace imbracate in costum popular au dansat si au cantat de-au rupt podelele. Au fost si copiii Emiliei cu teatrul popular, cu papusile de n-a vazut Toronto de cand e el asa ceva!
Am vazut si un fragment de nunta romaneasca si culmea, mirele si mireasa chiar sarbatoreau cativa anisori de la nunta iar costumele erau chiar cele de atunci, costume populare fine, lucrate cu fir
argintiu.
Da, stiu ca a fost cald, stiu ca se cam scurgeau apele pe noi dar, cum spunea cineva in jurul meu, era asa de la sufletele noastre calde. Cred ca avea dreptate pentru ca pe mine m-a cam pierdut spectacolul de pe scena la un moment dat si nu datorita micilor din farfurie sau colaceilor ca la mama acasa ci datorita oamenilor dragi pe care altfel nu am ocazia sa-i vad. Ne-am intalnit cu George Vasilache, cel pe care il recomand cu caldura pentru atunci cand veti avea nevoie de mortgage. Pe George l-am prins la inghesuiala, l-am tras in poza si l-am amenintat ca-l pun pe Facebook. Acum il pun si pe blog si-i multumesc inca o data pentru tot. Stie el pentru ce.
Normal ca m-am intalnit si cu prietena mea Livia. No, cu ardeleanca mea preferata ma mai duc si maine o tura sa vedem copiii de la Rainbow Children's Club care vor canta pe la ora 4 dupa amiaza.
Ne vedem maine la pavilionul Romaniei!
No comments:
Post a Comment